O ARTA FRUMOASA

martie 18, 2009 at 09:25 (mestesuguri si indeletniciri, modelarea lutului)

dsc022941

Pentru realizarea produselor, lutul trece prin anumite faze de pregatire, prelucrare si finisare , care sunt specifice produselor care se realizeaza si zonelor geografiice in care se produc.
Lucrate cu mana sau utilizand roata olarului, produsele de ceramica pastreaza intotdeauna proportiile corespunzatoare destinatiei, asigurand si un aspect placut si elegant.
Prelucrarea lutului se întâlneste in zonele de deal, in special unde nu sunt conditii favorabile pentru dezvoltarea agriculturii, fiind influentata de caracteristicile materiei prime existente in zona si de existenta pietei de desfacere, cu ocazia târgurilor organizate cu diferite prilejuri.
Ceramica,in special vasele din lut ars, reprezinta unul dintre atributele remarcabile ale civilizatiei stravechi, marturie stand numeroasele descoperiri arheologice.
Ceramica lucrata cu mana, realizata din lut negru, este lustruita in exterior. Din ceramica se pot obtine articole ca : ulcioare,cani,farfurii, vase de flori, oale si obiecte decorative.
In scopul realizarii impermeabilitatii, cana se imbrica cu un decor lustruit, asigurându-se astfel îmbinarea utilului cu frumosul.
Una dintre cele mai puternice traditii din Romania si forma de reprezentare a culturii ei bine pastrate de-a lungul timpului, care a rezistat la influenta curentelor moderne. Prelucrarea ceramicii consta in extragerea si curatarea lutului, modelarea vasului, uscare, decorare, arderea acestuia intr-un cuptor special si apoi pictat in functie de specificul fiecarei zone.

Permalink Un comentariu

Este munca grea la prelucrarea lutului, dar truda paleste in fata frumusetii.

martie 17, 2009 at 11:29 (ceramica, mestesuguri si indeletniciri, modelarea lutului)

Initial, “materia prima” se depoziteaza intr-o groapa, straturi-straturi, umezite din plin cu apa. Apoi, se scoate pe un tol, se framinta cu picioarele timp de trei ore, fara oprire, si se trece printr-un malaxor, pentru a scoate toate impuritatile. In final, se fac calupuri, din care se taie felii. Urmeaza partea cea mai frumoasa a muncii de olar: modelarea vaselor. Se ia o bucata de lut dintr-o felie, se mai framinta o data in mina, se face un bot, pe care olarul il izbeste pe roata. Rotile pot fi electrice sau “la picior”, insa se cunoaste diferenta dintre ele. Cea electrica este foarte buna pentru copii, care nu-si pot coordona miscarile miinilor cu cele ale piciorului. Roata trebuie sa aiba permanent aceeasi viteza, altfel vasul se descentreaza si devine rebut sub miinile unui nepriceput. Olarul mai are nevoie de o lopatica din plastic sau lemn, cu marginile perfect drepte, o sirma sau ata tare si un corn de vitel cu virf din pana de gisca. Dupa “trintirea” lutului pe roata, incet-incet oala incepe sa se modeleze. Mai intii se lucreaza baza, care nu trebuie sa fie groasa, pentru ca se va sparge, peretii sint finisati cu lopatica si apoi se lipeste o “urechiusa” pe post de miner, daca este nevoie. Oala este desprinsa de pe roata cu ajutorul sirmei sau al atei, dupa care se aseaza pe o polita, la uscat. Vara este suficienta temperatura de afara, insa iarna trebuie sa se incalzeasca atelierul. In aceasta faza, ceramica este “cruda”.

Pentru decorarea sau pictarea vasului, se foloseste cornul de vitel spart in virf, terminat cu o pana de gisca gaurita, prin care iese vopseaua. Gama cromatica este bazata pe alb, albastru, verde, rosu sau negru, iar culorile se cumpara (cobalt pentru albastru) sau se prepara: sirma de cupru arsa si risnita, amestecata cu caolin alb, pentru culoarea verde; din lut risnit si amestecat cu apa obtine rosu, iar din fier ars pina se face zgura, risnit si combinat cu caolin intr-o anumita proportie, rezulta culoarea neagra. In functie de destinatie, decorative sau utilitare, vasele sint “inflorate” cu “ochisori”, “melc”, “briulet”, “altita”, “pana paunului”, “sinatau” (marginar). Formatul cuptorului este “nemtesc”, sapat la o adincime de un metru, prevazut cu o singura gura de alimentare cu lemne, sau cel electric, care costa o gramada. Deoarece flacara “bate la smalt”, pentru ceramica smaltuita focul trebuie sa fie mai domol si, in acest caz, se recomanda lemnul de tei, de plop si de cires. Ceramica neagra solicita un foc mai puternic, care se obtine prin arderea lemnului de fag, stejar sau carpen. Capacitatea cuptorului este de 200-300 de vase, in functie de dimensiune. Oalele pentru sarmale au timpul cel mai lung de ardere, peste 12 ore. Acesta este intreg procedeul de “zidire” a unui umil vas de pamint, care a inceput sa aiba mare cautare la “oraseni”.

Permalink Un comentariu

SCUZE…

martie 16, 2009 at 11:55 (modelarea lutului)

Îmi cer scuze că nu am scris nimic în weekend-ul ăsta, însă după cum v-am spus, timpul meu liber, care nu prea este liber, e foarte încărcat…aşa că mă voi revanşa, dat fiind faptul că am o mică “fereastră”…
Am început să frecventez clubul de ceramică din clasa a 2-a, mai exact, aveam 8 ani, aproape 9…Cum de mi-a venit ideea….eeeee…la un moment dat în viaţa oricărui copil, părinţii încep să-l îndrepte spre diferite activităţi extraşcolare, spre vreun sport, muzică, dans, etc… La mine nu a mers cine ştie ce cu sportul, prima dată m-au dus la înot, însă, toate bune şi frumoase, până când profesorul m-a aruncat în bazinul cu apă, fără ca eu să am o plută sau un colac… M-am speriat îngrozitor, aşa că am zis un “NU” ferm şi sigur. Apoi am făcut dansuri şi tot mergând pe la clubul elevilor, în căutare şi de altceva, am dat de clubul de ceramica… Hmmmm….mi-a plăcut, însă nu rămăsesem atât de impresionată ca ceilalţi copii, care, cum intrau, şi intră în cotinuare acolo, rămâneau fascinaţi, chiar extaziaţi…

Pentru început,orele pe care mi le petreceam acolo, modelând, le consideram nişte ore normale, ceva de genul “hai să o fac şi pe asta, că oricum acasă mă plictisesc, ceilalţi copii nu ies la joacă momentan…”; Întelegeţi? Ei bine… încet-încet a început să îmi intre în sânge, să fie ca un drog, aceasta artă, de a modela… Îmi aduc aminte de prima mea lucrare…a fost o scrumieră, era pentru mama şi tata, ei doi fiind fumători… Apoi am făcut o vrăbiuţă, pe care ulterior am distrus-o, deoarece am o fobie… păsările… mi se ridică părul, numai când pronunţ denumirea acestor animale cu pene… Cea de-a treia lucrare, care a fost prima dusă la finalizare, trecută prin toate etapele prin care trece orice lucrare modelată în lut, este un călugăr… Îl mai am şi acum, îi voi face o poza şi-l voi ataşa. Aici… ţin minte că i l-am făcut cadou mamei mele de 8 Martie. Apoi au urmat o mulţime de alte lucrări, după ce am mai crescut, au urmat expoziţii… expoziţii cu vânzare, însă partea negativă din toate astea, este că toţi banii de pe lucrări, se duceau în fondurile clubului, cei a le căror lucrări erau expuse şi vândute, nu primeau nimic, nici măcar o diplomă… Am plătit şi pentru aceste lucrări pe care le-am făcut eu…. Da, pentru a imi lua lucrările făcute de mine, trebuia şi trebuie să le plătesc… Cam aiurea…
Cam atât, poate o să mai scriu câte ceva mai încolo, eventual mâine, că sună telefoanele într-o veselie aici, iar oamenii stau ca şi cum s-ar da ceva pe gratis… V-am pupat!

Permalink Un comentariu

NATURAL 100%

martie 16, 2009 at 10:45 (modelarea lutului)


E una din preferatele mele această lucrare, poate din cauza buzelor naturale, nebotoxate:p

Permalink Scrie un comentariu

martie 13, 2009 at 10:53 (modelarea lutului)


Urmeaza şi poza din ziua de azi, însă aş vrea să fac o scurtăa introducere, cu toate căa timpul nu prea îmi permite, că de… mai şi lucrez, trebuie să îmi câştig şi eu existenţa într-un fel sau altul, dar promit să vă povestesc despre lut, despre modelarea lui şi experienţele mele în ale modelajului, care a fost prima mea lucrare, cum am ajuns la cursul de ceramică şi multe altele, însă toate acestea în weekend, nu promit, dar o să încerc să îmi fac timp să mai scriu una-alta… O să încerc să îmi programez timpul de aşa natură, încât să împac şi “capra şi varza”, asta vă promit.
A, vroiam să vă spun că o să public poze doar în timpul săptămânii, adică de luni până vineri:)
Acum mă scuzaţi, o să încarc poza, căci datoria mă cheamă, mă simt de parcă aş fi un stâlp de bază al societăţii, fără mine nimic nu se poate face, glumesc şi eu…

Permalink Scrie un comentariu

martie 13, 2009 at 10:39 (modelarea lutului)

ascultati-o in liniste, in cazul in care sunteti la birou, incuiati-va si contemplati in liniste si pace….Auditie placuta!!!!

Permalink Scrie un comentariu

M-am gandit mai bine si am decis sa pun cate o noua poza in fiecare zi, asa va fac si pe voi mai curiosi, iar blogul meu o sa fie vizitat mai des… Nu sa pun totul de-o data, o idee buna, nu?Mi se pare o idee buna… Va urez o zi minunata!!

martie 12, 2009 at 13:59 (modelarea lutului)

Permalink Un comentariu

iata lucrarile promise…

martie 12, 2009 at 11:45 (modelarea lutului)

dsc022773

Permalink Scrie un comentariu

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.