SCUZE…

Martie 16, 2009 at 11:55 (modelarea lutului)

Îmi cer scuze că nu am scris nimic în weekend-ul ăsta, însă după cum v-am spus, timpul meu liber, care nu prea este liber, e foarte încărcat…aşa că mă voi revanşa, dat fiind faptul că am o mică „fereastră”…
Am început să frecventez clubul de ceramică din clasa a 2-a, mai exact, aveam 8 ani, aproape 9…Cum de mi-a venit ideea….eeeee…la un moment dat în viaţa oricărui copil, părinţii încep să-l îndrepte spre diferite activităţi extraşcolare, spre vreun sport, muzică, dans, etc… La mine nu a mers cine ştie ce cu sportul, prima dată m-au dus la înot, însă, toate bune şi frumoase, până când profesorul m-a aruncat în bazinul cu apă, fără ca eu să am o plută sau un colac… M-am speriat îngrozitor, aşa că am zis un „NU” ferm şi sigur. Apoi am făcut dansuri şi tot mergând pe la clubul elevilor, în căutare şi de altceva, am dat de clubul de ceramica… Hmmmm….mi-a plăcut, însă nu rămăsesem atât de impresionată ca ceilalţi copii, care, cum intrau, şi intră în cotinuare acolo, rămâneau fascinaţi, chiar extaziaţi…

Pentru început,orele pe care mi le petreceam acolo, modelând, le consideram nişte ore normale, ceva de genul „hai să o fac şi pe asta, că oricum acasă mă plictisesc, ceilalţi copii nu ies la joacă momentan…”; Întelegeţi? Ei bine… încet-încet a început să îmi intre în sânge, să fie ca un drog, aceasta artă, de a modela… Îmi aduc aminte de prima mea lucrare…a fost o scrumieră, era pentru mama şi tata, ei doi fiind fumători… Apoi am făcut o vrăbiuţă, pe care ulterior am distrus-o, deoarece am o fobie… păsările… mi se ridică părul, numai când pronunţ denumirea acestor animale cu pene… Cea de-a treia lucrare, care a fost prima dusă la finalizare, trecută prin toate etapele prin care trece orice lucrare modelată în lut, este un călugăr… Îl mai am şi acum, îi voi face o poza şi-l voi ataşa. Aici… ţin minte că i l-am făcut cadou mamei mele de 8 Martie. Apoi au urmat o mulţime de alte lucrări, după ce am mai crescut, au urmat expoziţii… expoziţii cu vânzare, însă partea negativă din toate astea, este că toţi banii de pe lucrări, se duceau în fondurile clubului, cei a le căror lucrări erau expuse şi vândute, nu primeau nimic, nici măcar o diplomă… Am plătit şi pentru aceste lucrări pe care le-am făcut eu…. Da, pentru a imi lua lucrările făcute de mine, trebuia şi trebuie să le plătesc… Cam aiurea…
Cam atât, poate o să mai scriu câte ceva mai încolo, eventual mâine, că sună telefoanele într-o veselie aici, iar oamenii stau ca şi cum s-ar da ceva pe gratis… V-am pupat!

1 comentariu

  1. zqlybcywif said,

    2uFmjl ragkyugevbrg, [url=http://yzlytxpzdkxq.com/]yzlytxpzdkxq[/url], [link=http://tupuuvrhqach.com/]tupuuvrhqach[/link], http://ukphvbcetivo.com/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: