Este munca grea la prelucrarea lutului, dar truda paleste in fata frumusetii.

Martie 17, 2009 at 11:29 (ceramica, mestesuguri si indeletniciri, modelarea lutului)

Initial, „materia prima” se depoziteaza intr-o groapa, straturi-straturi, umezite din plin cu apa. Apoi, se scoate pe un tol, se framinta cu picioarele timp de trei ore, fara oprire, si se trece printr-un malaxor, pentru a scoate toate impuritatile. In final, se fac calupuri, din care se taie felii. Urmeaza partea cea mai frumoasa a muncii de olar: modelarea vaselor. Se ia o bucata de lut dintr-o felie, se mai framinta o data in mina, se face un bot, pe care olarul il izbeste pe roata. Rotile pot fi electrice sau „la picior”, insa se cunoaste diferenta dintre ele. Cea electrica este foarte buna pentru copii, care nu-si pot coordona miscarile miinilor cu cele ale piciorului. Roata trebuie sa aiba permanent aceeasi viteza, altfel vasul se descentreaza si devine rebut sub miinile unui nepriceput. Olarul mai are nevoie de o lopatica din plastic sau lemn, cu marginile perfect drepte, o sirma sau ata tare si un corn de vitel cu virf din pana de gisca. Dupa „trintirea” lutului pe roata, incet-incet oala incepe sa se modeleze. Mai intii se lucreaza baza, care nu trebuie sa fie groasa, pentru ca se va sparge, peretii sint finisati cu lopatica si apoi se lipeste o „urechiusa” pe post de miner, daca este nevoie. Oala este desprinsa de pe roata cu ajutorul sirmei sau al atei, dupa care se aseaza pe o polita, la uscat. Vara este suficienta temperatura de afara, insa iarna trebuie sa se incalzeasca atelierul. In aceasta faza, ceramica este „cruda”.

Pentru decorarea sau pictarea vasului, se foloseste cornul de vitel spart in virf, terminat cu o pana de gisca gaurita, prin care iese vopseaua. Gama cromatica este bazata pe alb, albastru, verde, rosu sau negru, iar culorile se cumpara (cobalt pentru albastru) sau se prepara: sirma de cupru arsa si risnita, amestecata cu caolin alb, pentru culoarea verde; din lut risnit si amestecat cu apa obtine rosu, iar din fier ars pina se face zgura, risnit si combinat cu caolin intr-o anumita proportie, rezulta culoarea neagra. In functie de destinatie, decorative sau utilitare, vasele sint „inflorate” cu „ochisori”, „melc”, „briulet”, „altita”, „pana paunului”, „sinatau” (marginar). Formatul cuptorului este „nemtesc”, sapat la o adincime de un metru, prevazut cu o singura gura de alimentare cu lemne, sau cel electric, care costa o gramada. Deoarece flacara „bate la smalt”, pentru ceramica smaltuita focul trebuie sa fie mai domol si, in acest caz, se recomanda lemnul de tei, de plop si de cires. Ceramica neagra solicita un foc mai puternic, care se obtine prin arderea lemnului de fag, stejar sau carpen. Capacitatea cuptorului este de 200-300 de vase, in functie de dimensiune. Oalele pentru sarmale au timpul cel mai lung de ardere, peste 12 ore. Acesta este intreg procedeul de „zidire” a unui umil vas de pamint, care a inceput sa aiba mare cautare la „oraseni”.

1 comentariu

  1. Alexandru said,

    Acest text nu este un comentariu ci o rugaminte ;
    te rog sa adaugi careva detalii despre tipurile de lut (cu poze daca se poate) şi mai multe poye a unui cuptor de ars lutul. Dacă ai posibilitatatea te rog să-mi spui cam cît timp trebuie să se usuce lucrarea şi la ce temperatură. Te rog toate astea din cauza că am încercat şi eu însă la mine lucrarea crapă în timpul arderii. Voi fi foarte recunoscător dacă ai trimite aceste detalii pe imail carp__a@mail.ru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: